Cu ştaif înalt şi catifelat
cu marginea răsfrântă a mângâiere
ce bine-ar fi să-mi cuprinzi ideea de-ati păşi…
adâncită-n visarea-ti prelungă
şi-odată cu trecerea timpului rătăcită
înspre cunoaşterea de tine
ca tălpile să-mi protejezi mereu
de pietrele colţuroase ale trecerii-mi
pe tot drumul greu si lung...
cu urcuşuri şi coborâşuri
cu urcuşuri şi coborâşuri
pe unde tot caut să te aflu
încă de la răsărit de vis
tot întinzându-mi braţul să te-ating
şi până la-nnoptarea-mi adâncă între pliurile
nopţii
tot încercând
să te-nconjur uşor
pe după mijloc măcar un pic…si sa te am
aşa cum eşti ! frumoasă cu chip de zână
din ceruri dăruită mie prin rugă de sihastru
apoi… cu mătănii de recunoştinţă pentru ascultare
să-i mai cer Domnului să mi te-aducă mai aproape
iar toate gândurile-mi de bine să-ţi aparţină
şi paşii ce-i voi face ţinându-te de mână
catre fericirea ce mă va cuprinde
si toate cele...să-mi lumineze calea
şi firea a iubire !
făcând-o să-şi picure din toată fiinţa
o ploaie magică de steluţe
peste tot ce-mi esti
peste tot ce-mi esti
ca-ntr-o
cădere în vrie...
cu
gândul şi cu simţirea
peste-o mare de iubire
sa ma tot risipesc...
sa ma tot risipesc...
0 comentarii: