Tot
mereu răsar din adâncuri cu raze…
şi sunt un înflăcărat trecător peste ape !
la-nceput palide şi-mpleticite…
(dintru-nnoptarea-mi de sine)
apoi făcute fuior de Lumină
ridicat frumos către ceruri
şi peste toate cele visătoare…
mângâind surâsuri cu tandreţe
învăpăind cu dor coame semeţe de valuri
din clipociri nebune de ape revărsate
şi
spume din unduiri suave
peste
nisipuri fine aşezate…
fac
paşi uşor lunecând-nspre magic apus
şi-ncerc
să dau Lumină întunecării sinei…
(de
prea mult timp însingurată în a mea iubire
şi
toată zidită în visul meu !)
cu foc de inimă şi-acum fac mătănii
cufundat în rugă adâncă …
de la răsărit şi până la vecernie
pentru-mplinirea unui vis
când aş vrea să-i fiu mereu
trecător peste ape…cu foc rotitor de iubire !
iar ea-zână de peste ceruri dăruită
să se coboare în lumea mea
toată surâzându-mi…
caldă şi iubitoare !
0 comentarii: