Mătasă de culoarea
unei caise coapte şi dulci
irizată cu sclipiri nebune…
peste umeri de visare aninată
ca o perdeluţă cu fald înstelat
(pe linia ce uneşte prelingerea nopţii
de puntea arcuită ce adăposteşte luna )
răsucesc uşor
cu mult dor
până ce splendoarea nopţii
mi se iveşte ca o zână
surâzându-mi...

apoi azvârl într-o doară mătasa
trecută peste gleznele-i subţiri
şi-i las sărutul meu suav
peste tălpile-i fine

până ce minunea-şi răsfiră toate simţirile !
cu voluptate maximă şi visătoare
dorindu-mă-n toate cele
şi-abandonată-n trăiri o las mai-apoi
toată udată cu picuri vii de fiori

încât de-aproape mi se pare
toată-ngândurată de mine şi-mbrăţişată
iar de departe privind-o mi se-arată şi mai dornică
de-o trăire sublimă de iubire
cu-n vis mult aşteptat…


This entry was posted on 7/08/2014 12:23:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: