Nu se poate spune în cuvinte simple
cât de mare a fost bucuria
regăsirii noastre iubito
pentru că atunci
s-au deschis cerurile
şi soarele a fost albastru
când şi taina noastră
a fost dezlegata...
cu ruga-mi
de sihastru

Apele s-au revărsat cu spume
prelinse mierii
pe maluri albăstrii
şi păsările au cântat
cântec de dor
şi inimă prea durută…


Fire de urzeala moi şi firave
cu mâna-mi uşoară
le-am despletit...
în dulci fiori
şi pofte hulpave
atingând bobul de mărgăritar
prea excitat
de-atâta aşteptare
de noi

Atunci cuvintele tale
uşor scrise pe rânduri
spumoase
sublime
s-au sărutat
îmbrăţişate perechi
cu gândurile
şi patimile-mi
mult prea nebune


This entry was posted on 2/15/2011 04:34:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: