Pe sub şei de mătase
săltânde-n galop
prin visuri fantastice
calul meu năzdrăvan
îşi înghite jăraticul
cu patimă şi dor
din macii-nfocaţi
ai surâsului tău dulce

îţi întinde-apoi aripile catifelate
făcându-şi loc să zboare
spre lumi magice
când se opinteşte
adâncind visul cu sârg
în pământul reavăn
luând-o razna
spre lumi neştiute
cu braţul meu aflat în pârg
îi strunesc zborul
ca să nu-i fie
hai-hui
ori şui

(îi las apoi frâu liber
să alerge şi el sărmanul
şi să necheze…)

cuprins de dulci fiori
din freamăt de zbor
să-ţi lase-n cupe de maci
sevă răvăşită…
lunecându-ţi uşor
pe sub şaua
de mătase...
visul !


This entry was posted on 2/16/2011 04:53:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: