POEZII de Ion Cireasa

E o mângâiere

pentru sufletul meu
să te pot privi…
chiar şi-aşa zâmbind
câte unei amintiri
cu tine frumoaso

Te văd plină de viaţă
totdeauna surâzătoare
gingaşă
dar şi puternică
făcută frumos
şi curajoasă
ca o dresoare…

Mi te-nchipui iubito
cât de bine ţi-ar sta
cu pletele fluturând în vânt
doar cu voaluri prinse pe umeri
şi-n călduri…
ca o vară cu arşiţă-n umbre
şi spume de ape pe maluri…
călărind un armăsar pur-sânge
peste câmpul verde...
ţinându-l strâns în frâu
cu tălpile bine-nfipte-n scăriţe
şi dansând în şa
la galop
peste năzdrăvan

Ai fi aşa de frumoasă
încât ţi s-ar mira şi florile de maci
de prin ţarină şi-ar rămâne cu gurile căscate
de-atâta săltat…şi seva li s-ar prelinge

de emoţii puternice

Când armăsarul
nechezând
lovit de plăceri
te-ar opinti
zănaticul
din când în când
mai adânc
în curmătură…