POEZII de Ion Cireasa

Nu trebuie să-mi pleci
mai ales acum când zilele
şi nopţile tale sunt pline ochi
doar cu mine...
şi nici să-mi vii!

Eşti prea aproape de-mplinirea-ţi caldă
şi lunecarea-mi fină cu-arome nebune
prin rost de fire te poate-adormi…
lăsându-te să visezi frumos
până dimineaţa când fereamătul uşor
din clopotul de ceară
şi clinchetul cristalin
al deşteptării
în zori
te va trezi

Aşteptării tale îi vei desluşi conturul
cu o strângere prelungă şi lunecoasă
pe la spate mângâindu-te
te voi săruta iubito
pe umărul stâng

Cu degete tremurânde
trecute fin peste crupa-ţi catifelată
te voi face să dai frâu liber
nechezatului din tine cu poftă
de cuprindere
şi de dor

(cu dulci fiori
prin ierburi moi şi umede...!)