POEZII de Ion Cireasa

Cu tot sufletul meu
pătruns adânc în lutu-i de ceară
am modelat mângâind
cu mult drag
însufleţind
o superbă balerină

Are trupul înmiresmat
cu parfum de alba verbina
glasul dulce ca de violină
şi priviri tulburătoare

Unduiri de braţe
şi de coapse
seducătoare
şi păseşte cu picioru-i fin
ca o felină…
e năucitoare !

Cu tuşe fine cu mâna-mi tremurândă
i-am pictat o rochie...
îmbrăcând-o-n mătase subţire
străvezie ca o apă de mare-albastră
calmă şi caldă ca să i se vadă nurii
pe trupul ei frumos
ca de zână

Sunt acum nerăbdător
să mă scald în estuarul ei!

(şi totusi  timpul nu-mi va permite
ca risipirea-mi de iubire
să-i fie domoală
printre nisipurile-i fine...)


Dintr-o privire...mătasea i-aş depărta-o
doar cu-n gest necontrolat
de om lacom şi-nsetat...
(chiar un pic sălbatic... !)
în seara asta rătăcindu-i
pe sub marea ei
albastră !