Ţi-am venit în vis
de mii de ori iubito
dar nu m-ai văzut !

Aveai privirile plecate să caute …
pe sub ierburile cerului
un biet menestrel

Să-l vezi cum cântă duios
când se coboară ori se urcă
în joc de dute-vino
plimbându-se zglobiu
sub clar de luna...
cu lunecări
de ceară...
sfios!

(ca un arcuş...
pe-a ta vioară din suflet)

Cu verde pe pântecel
cântându-ţi un cântecel
de of şi de inimă prea durută
dac-am să-ţi vin
din nou deseară
oare m-ai opri
să-ţi fiu
mereu...
arcus de vioara...?!


This entry was posted on 2/06/2011 01:41:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: