În lăcaşul ei sfânt de-nchinare de cuvânt
şi-adâncă plecăciune de gând
este-acum mare tristeţe
şi-i aproape troienit
de-atâtea ninsori...
prea reci!
Cu o dorinţă arzândă de nestăpânit
cu glasul tremurând duios şi cu miere pe buze
îşi deschide larg obloanele ferestrei
ca să-i pătrundă adânc
în încăperea-i tristă
soarele zglobiu
cu raze-snop el fremătând
sa poata să i-o-ncălzească...
şi-l imploră
să-i rămână tot
ca să-i topească
tristele
ninsori...!
şi-adâncă plecăciune de gând
este-acum mare tristeţe
şi-i aproape troienit
de-atâtea ninsori...
prea reci!
Cu o dorinţă arzândă de nestăpânit
cu glasul tremurând duios şi cu miere pe buze
îşi deschide larg obloanele ferestrei
ca să-i pătrundă adânc
în încăperea-i tristă
soarele zglobiu
cu raze-snop el fremătând
sa poata să i-o-ncălzească...
şi-l imploră
să-i rămână tot
ca să-i topească
tristele
ninsori...!
0 comentarii: