POEZII de Ion Cireasa

Totdeauna arde toată...
de nerăbdare
să-i masez tălpile
în punctele sensibile!

De fiecare dată întinsă mare peste mătăsuri fine
râde cu poftă şi îşi strânge genunchii spre piept
prinzându-şi gleznele cu palmele
şi-n glas îi tremură
cu suspine
un cântec…

Si-atunci...în surâsu-i larg
cu ochiul plin de lacrimi vii
îi strecor pe furiş un gând prea zalud...
ea se arcuieşte si mă-nfruntă... sălbatica!

(şi-n cuvântări hulpave
dulce mă ceartă…!)

Fremătându-i adânc printre margini concave
cu mirări aievea prin surâsu-i plin
ne-mbrăţişăm…
îi simt apoi cum din toata splendoarea
i se prelinge uşor
printre buze
mierea...
împăcării!