POEZII de Ion Cireasa

La fântâna lăsată mie
pentru totdeauna
cu-nscrisuri sublime
cu mult drag te caut deseori
să-ţi văd ochişorii


ştiu că şi tu-mi vii
cu arşiţă-n surâs la-ntâmpinare !
din seară până-n seară
despletită
ca să te răcoreşti…

în ciuturi calde şi-ngăduitoare
ca-ntotdeauna
tu mă laşi să mă oglindesc...
să-mi scald privirile şi gândurile
iar eu din clar de lună oglindita-n ape...
de pe buzele-ţi dulci sorb iubirea-mi
şi te-mbrăţişez veşnicie
(aşa cum te stiu..si-mi eşti... !)

apoi...în cumpănă săltând
şi coborând cu patos
lemnnl cu noduri
înfipt adânc printre ghizduri moi
m-apucă hărnicia
şi caut să-ţi sleiesc
fântâna!

să fac izvorul magic
să-ţi curgă mai vioi
şi cu şopot de fericire
să-mi potolesc setea
de tine