POEZII de Ion Cireasa

Pe sub şei de mătase
săltânde-n galop
prin visuri fantastice
calul meu năzdrăvan
îşi înghite jăraticul
cu patimă şi dor
din macii-nfocaţi
ai surâsului tău dulce

îţi întinde-apoi aripile catifelate
făcându-şi loc să zboare
spre lumi magice
când se opinteşte
adâncind visul cu sârg
în pământul reavăn
luând-o razna
spre lumi neştiute
cu braţul meu aflat în pârg
îi strunesc zborul
ca să nu-i fie
hai-hui
ori şui

(îi las apoi frâu liber
să alerge şi el sărmanul
şi să necheze…)

cuprins de dulci fiori
din freamăt de zbor
să-ţi lase-n cupe de maci
sevă răvăşită…
lunecându-ţi uşor
pe sub şaua
de mătase...
visul !

Degeaba-mi spui
că-n taină se moare
de-atâta aşteptare…
nu te cred !
mă faci să-ţi vin
şi să ţi-arăt iubito
cum se simte trecerea-mi
venită din urmă
de-mplinire
şi plină de viaţă

şi-atunci...
în cupe de ceară
vom turna domol
elixir de dragoste
şi-n picurii de ploi vii
vom amesteca culori
cu nuanţe de curcubeu

în flăcările nopţi
prea plină de noi
cu-arome nebune
şi gust de flori de tei
vom scurge
din visuri
dulci fiori…

Apăruse de multe ori în visul meu
poate mai tânără poate mai frumoasă
decât o ştiam dar nu am văzut-o
niciodată aievea
atât de plină de viaţă
cum mi se-arată azi

ca o roză plină cu rouă
catifelată cu parfum de iubire
mă-mpresoară
şi este-aproape toată
o dulce visare

cu lapte şi miere plină peste poate
surâzătoare mă-nfioară dulce
până peste margini...
şi mi se revarsă
toată iubirea
din gânduri
când o privesc !

îmi zvâcnesc gândurile nebunele
a trăire de clipă şi-mbrăţişare
de cuvinte pline cu vrajă
când îmi spune :
"Te iubesc
dragul meu
drag !"

Aşteptarea mi-a fost răsplătită
cu-o amintire preafrumoasă

Dintr-o viaţa trecută
îmi ştiam împlinirea-mi...aşa de frumoasă
dar acum mi-a fost dat s-o revăd
şi să-i gust aroma din petale


Peceţi de săruturi lacome
prin clepsidra-i vie
m-au oprit din drum
când mi-am revărsat
peste timpul ei
clipele de fericire

I-am gustat seva dulce-acrişoară
prelinsă uşor pe corola-i fina

şi când i-am cântat duios
de dorul ei nebun
şi ea mi-a sărutat
gândurile

Nu se poate spune în cuvinte simple
cât de mare a fost bucuria
regăsirii noastre iubito
pentru că atunci
s-au deschis cerurile
şi soarele a fost albastru
când şi taina noastră
a fost dezlegata...
cu ruga-mi
de sihastru

Apele s-au revărsat cu spume
prelinse mierii
pe maluri albăstrii
şi păsările au cântat
cântec de dor
şi inimă prea durută…


Fire de urzeala moi şi firave
cu mâna-mi uşoară
le-am despletit...
în dulci fiori
şi pofte hulpave
atingând bobul de mărgăritar
prea excitat
de-atâta aşteptare
de noi

Atunci cuvintele tale
uşor scrise pe rânduri
spumoase
sublime
s-au sărutat
îmbrăţişate perechi
cu gândurile
şi patimile-mi
mult prea nebune

E o mângâiere

pentru sufletul meu
să te pot privi…
chiar şi-aşa zâmbind
câte unei amintiri
cu tine frumoaso

Te văd plină de viaţă
totdeauna surâzătoare
gingaşă
dar şi puternică
făcută frumos
şi curajoasă
ca o dresoare…

Mi te-nchipui iubito
cât de bine ţi-ar sta
cu pletele fluturând în vânt
doar cu voaluri prinse pe umeri
şi-n călduri…
ca o vară cu arşiţă-n umbre
şi spume de ape pe maluri…
călărind un armăsar pur-sânge
peste câmpul verde...
ţinându-l strâns în frâu
cu tălpile bine-nfipte-n scăriţe
şi dansând în şa
la galop
peste năzdrăvan

Ai fi aşa de frumoasă
încât ţi s-ar mira şi florile de maci
de prin ţarină şi-ar rămâne cu gurile căscate
de-atâta săltat…şi seva li s-ar prelinge

de emoţii puternice

Când armăsarul
nechezând
lovit de plăceri
te-ar opinti
zănaticul
din când în când
mai adânc
în curmătură…

La fântâna lăsată mie
pentru totdeauna
cu-nscrisuri sublime
cu mult drag te caut deseori
să-ţi văd ochişorii


ştiu că şi tu-mi vii
cu arşiţă-n surâs la-ntâmpinare !
din seară până-n seară
despletită
ca să te răcoreşti…

în ciuturi calde şi-ngăduitoare
ca-ntotdeauna
tu mă laşi să mă oglindesc...
să-mi scald privirile şi gândurile
iar eu din clar de lună oglindita-n ape...
de pe buzele-ţi dulci sorb iubirea-mi
şi te-mbrăţişez veşnicie
(aşa cum te stiu..si-mi eşti... !)

apoi...în cumpănă săltând
şi coborând cu patos
lemnnl cu noduri
înfipt adânc printre ghizduri moi
m-apucă hărnicia
şi caut să-ţi sleiesc
fântâna!

să fac izvorul magic
să-ţi curgă mai vioi
şi cu şopot de fericire
să-mi potolesc setea
de tine

Dulce surâs de vară fierbinte
când mergi în urmă
te simţi foarte bine
şi e ca şi când
în loc să pleci
te-apropii

şi adevărul
sigur nu prea doare
dacă-i scrii frumos
punându-i câte-o pecete
cu sărut domol
printre rânduri

şi macii suportă mai uşor
bătaia vântului
de altfel năpraznic
dacă-l primeşti din faţă

(îţi spun asta
doar aşa…ca o fantezie !)

căci mersul înainte
e cât se poate de-apasat...
tu ştii asta !
şi te face mult mai visător
când poţi săruta
cu foc de inimă
cerul
stelele
si norii…

dar foarte lesne te poţi pierde
în lumi neştiute lunecând uşor
de-a rostogolul…

cu-aromă de flori de tei
prelinsă pe zâmbet

ori cu miere de surâs
pe buze

De-atâta sete de iubire
să nu te ofileşti iubito !
mai ales acum când primăvara
te va-mbrăţişa cu-n vis frumos

Tu trebuie să ştii
că toţi îngerii îţi vor aduce-n dar
mii de gânduri-păpădii...
şi inima mea!

Cand te-am chemat...
am vrut să-ţi fiu
o bucurie de neasemuit
şi fericire de cuprins...
dar tu nu mi-ai venit!

Să nu-mi pleci tocmai acum
când visul tău mult aşteptat
ţi-e mai adevarat ca oricând
de-aţi fi-nnoptare…
dulce nebunie!
căci te voi chema
din nou...
(si tu să-mi vii...
cat mai aproape!)

Când parfumul meu de iubire
îl voi picura peste florile tale
când martie ti se va revărsa peste tâmple
cu încă o sclipire de-argint
peste braţul meu te vei lăsa
uşor si visătoare
mai înflorită şi mai frumoasă
ca niciodată

Soarele îţi va fi alături...
cu privire-nfocată de dragoste
sărutându-ţi cu poftă
palmele catifelate
buzele moi
tălpile
şi glezna fina...
si te va invita la vals
cu ample mişcări
în acorduri suave…
................................................
(ascultand şi simfonii celeste...
in visari ne vom pierde!)

Nu spun poate...
pentru că-n iubire
acest cuvânt
nu ar trebui să existe

pentru că sigur din ochi de lună
îţi vor picura stropi de fericire
şi nici Cerul nu va găsi vreo vină
dansului sublim
de-aproape-departe
dintre noi

când distanţa până la inima ta
nu va mai avea puncte
atunci nimeni si niciodată
nu va reusi sa mi te dezlieasca...
pentru ca  te iubesc
şi-mi eşti…Minune
vis ce se vrea-mplinit !

Totdeauna arde toată...
de nerăbdare
să-i masez tălpile
în punctele sensibile!

De fiecare dată întinsă mare peste mătăsuri fine
râde cu poftă şi îşi strânge genunchii spre piept
prinzându-şi gleznele cu palmele
şi-n glas îi tremură
cu suspine
un cântec…

Si-atunci...în surâsu-i larg
cu ochiul plin de lacrimi vii
îi strecor pe furiş un gând prea zalud...
ea se arcuieşte si mă-nfruntă... sălbatica!

(şi-n cuvântări hulpave
dulce mă ceartă…!)

Fremătându-i adânc printre margini concave
cu mirări aievea prin surâsu-i plin
ne-mbrăţişăm…
îi simt apoi cum din toata splendoarea
i se prelinge uşor
printre buze
mierea...
împăcării!

Nu trebuie să-mi pleci
mai ales acum când zilele
şi nopţile tale sunt pline ochi
doar cu mine...
şi nici să-mi vii!

Eşti prea aproape de-mplinirea-ţi caldă
şi lunecarea-mi fină cu-arome nebune
prin rost de fire te poate-adormi…
lăsându-te să visezi frumos
până dimineaţa când fereamătul uşor
din clopotul de ceară
şi clinchetul cristalin
al deşteptării
în zori
te va trezi

Aşteptării tale îi vei desluşi conturul
cu o strângere prelungă şi lunecoasă
pe la spate mângâindu-te
te voi săruta iubito
pe umărul stâng

Cu degete tremurânde
trecute fin peste crupa-ţi catifelată
te voi face să dai frâu liber
nechezatului din tine cu poftă
de cuprindere
şi de dor

(cu dulci fiori
prin ierburi moi şi umede...!)

Într-o contemplare vie şi fără-ncetare
privea chipul senin şi preafumos
al iubitei sale
şi doar el îi vedea
pe sub genele-i mov
dorinţa aprinsă
de-a-l şti…


Ca şi-altădată...
când ploi vii cu sclipiri de-argint
i se prelingeau prin ochiul nopţii
făcând-o să cânte
de-adânci
şi dulci
fiori
ea îl dorea

Acum o vad strânsă ghem
cu palmele-ntre coapse
cum îi mângâie gândul cald
pătruns adânc pe sub crupa-i fină
printre catifelatele-i culmi
până-n prundişul de pe fundul apelor

Dezlanţuita şi cu glas de furtună
cu strigăte de dor
aproape dusă…
ea îl cheamă-ntruna
(să-i vină...tot mai aproape... !)

În lăcaşul ei sfânt de-nchinare de cuvânt
şi-adâncă plecăciune de gând
este-acum mare tristeţe
şi-i aproape troienit
de-atâtea ninsori...
prea reci!

Cu o dorinţă arzândă de nestăpânit
cu glasul tremurând duios şi cu miere pe buze
îşi deschide larg obloanele ferestrei
ca să-i pătrundă adânc
în încăperea-i tristă
soarele zglobiu

cu raze-snop el fremătând
sa poata să i-o-ncălzească...
şi-l imploră
să-i rămână tot
ca să-i topească
tristele
ninsori...!

Frumoasă şi senină
cu tremur de şoapte
şi paşi lunecoşi
printre stihuri sublime
ea are-o poftă nebună
de-a scrie

şi simte cum şi gândurile
trimise de iubitul ei
să o-ntâmpine-n pragul visării
îi luminează toate spaţiile minţii
cuprinse de-ntuneric
şi-i excită cuvintele
ce-i dau aripi
să zboare
că doar…
el îi e Lumină !

Peste trupul tău catifelat şi uns cu mir
cu palmele-mi arcuş a mângâiere
trecute peste frumosii-ti nuri
şi cu buze-şoapte
foşnindu-ţi a iubire
te voi atinge fin

cu mult drag voi risipi uşor
în clepsidra-ţi de ceară
din seară până-n seară
picuri de sublim

vom amesteca amândoi culori de curcubeu
în cupe de fiori când soarele te va cuprinde...
răvăşindu-ţi ploi!
aproape-ngheţate de-atâtea aşteptări
le vom topi-mpreună iubito
cuprinşi de patimi…
de-atâta frig !!!

Atât de firavă ca o floare gingaşă
mi-ar fi teamă să ţi-ating petalele
şi să ţi le mângâi
cu palma-mi fină
şi uşoară

Tu crezi şi-mi spui iubito
că nu-ţi mai pasă
de ninsori
de frig...
de vremurile rele...
caci în anotimpul iubirii doar visul ţi-e viaţă
şi ploaia magica
ţi-e dorinţă

Voi veni la tine să-ţi las sărutul meu...
pe fruntea-cuvânt de-adâncă preţuire
pentru tot ce-mi eşti
şi-mi vei fi

(nesfarsita iubire...si veşnicie !)

Atunci toate zâmbetele mele
doar tu le vei culege
şi vom trece-mpreună
pe drumul visat...
spre Nemurire !

De ce la tine vin mereu
şi de ce-n clipe mărunte
îmi topesc sufletul!


Cu silabe mii de cântec duios
dorul meu se lasă dus
să te tot colinde
şi-n seri târzii vine pe furis
să-ţi cuvânte...

Să-ţi răsucească lin
de pe trupul fin
matasuri mov...
lunecându-ţi uşor spre-nnoptare...
şi prin adâncă visare
cu foşnet de şoapte
să freamăte
cu tine

Cu pofte nebune în rostogol de cuvinte
să-l laşi iubito să ţi-atingă buzele
cu dulce fior
iar tu să-i săruţi
de pe obraji
lacrimile...
de dor!

Sigur voi pleca să caut izvorul şoaptelor
ce mereu mă-ncântă
cu susurul lor
de iubire

Nu voi aştepta să mă ofilesc
ca o floare lipsită de rouă
de ploaia magică
de picurii-i vii...

si te voi căuta
dulce izvor de fericire !


De te voi afla...
printre malurile tale
îmi voi înfige-adânc
rădăcinile-mi fine
sorbindu-ţi cu poftă
toată iubirea

Cu petale albe îţi voi mângâia
curgerea domoală
şi-n visarea de-mplinire
te voi răsplăti totdeauna...
cu poemele-mi
dulci-amărui!

Să mă uiţi împlântat de tot
cu multă graţie şi fior
cu capul în jos
lunecând
de dor
pe sub streaşina Casei tale de vis
când voi vedea Lumina
de dincolo
de şoapte
şi suspine

Să mă strângi in brate cu sete !
şi tot mai tare arcusul meu să-ncoarde
strunele viorii tale
cântându-ţi sufletul de fericire

(de-ai vrea să-l simţi...
 şi-un pic să te şi doară…)

Iar tu iubito aşa flămândă de dragoste
să nu stai nicio clipă locului
la-ntamplare...
să nu lenevesti...
să-ţi visezi întruna-mplinirea
frematandu-ti cu dor..
până ce visul
te va cuprinde
aievea !

Sunt dornic să beau împreună cu tine
un ceai dulce şi cald...
cu parfum de iubire
înmiresmat!

De-atata dorinta... te-am visat iubito
culegând flori de tei
şi îţi tremura rochiţa de teamă
să nu-ţi rămână agăţată-n ramul
cu-arome nebune

Spune-mi daca vrei unde să-ti vin...
când ai vrea şi mai ales cum să fac
să nu mai ai teamă...
(...poate ca o  sa-ti descant...!)
şi-apoi să-i culegem amândoi
ramului năzdrăvan
toate florile
de tei !

Albă
magică
totdeauna
orice clipă de-a ta
îmi încarcă sufletul
cu iubirea-ţi divină!

Tu poţi frumoasa mea balerină
să cucereşti multe inimi
cu piruetele-ţi suave
făcute cu patimă
printre cuvinte

Tu poţi doar surâzând
cu rostirile-ţi sublime
să faci suflete fericite
(Eşti Regina iubirii !)

Cu multă graţie
tu-nfocată dansatoare
torni vrajă-n cuvinte
şi cu mult drag
dăruieşti
iubire !

De când mi-a fost îngăduit
să te ştiu pe lumea asta
Cerul mi te-a arătat
culoare de suflet
şi-mi eşti
pentru totdeauna
rostire divină

(bolnav sunt de toate câte-ţi sunt...
si nici nu stiu dacă m-aş face bine...!)

eşti mister-fior când tu-mi cuvânţi
şi ţi-e aura de înger
specială
sidefie-
culoare de vrajă pe-altarul iubirii
când noaptea-ti cu ochiul de lună plină
ma-mpresoară !

Pe câmpul verde-auriu te văd mereu
din zori şi până-n seară
zână jucăuşă...
cu flori de maci pe braţe prinse
săltând de fericire
şi-aproape că zbori
spre soare

Abia ţi-atingi piciorul fin
de pământul reavăn
pe sub frire-nrourate
cauţi melci lunecoşi
cu seve lipicioase
ca să-i mângâi
şi să le cânţi

Licurici ai în cuvinte si-n priviri...
când braţul meu zdravăn
te face să te-mpiedici
în jocul tău sublim!
(şi-atunci mă cerţi…!)

Când pe stânga când pe dreapta
cu patimă-n ochi...mă prinzi ca o liană
cu braţele pe după umeri
şi cu genunchii tăi fini
mă atingi uşor
pe lângă şolduri
de mă-nfiori!

Fără să mai ştii dacă faci bine
ori faci rău
mă cerţi
şi iara mă cerţi…
(cum ştii tu că ti-e mai bine...!)

Ţi-am venit în vis
de mii de ori iubito
dar nu m-ai văzut !

Aveai privirile plecate să caute …
pe sub ierburile cerului
un biet menestrel

Să-l vezi cum cântă duios
când se coboară ori se urcă
în joc de dute-vino
plimbându-se zglobiu
sub clar de luna...
cu lunecări
de ceară...
sfios!

(ca un arcuş...
pe-a ta vioară din suflet)

Cu verde pe pântecel
cântându-ţi un cântecel
de of şi de inimă prea durută
dac-am să-ţi vin
din nou deseară
oare m-ai opri
să-ţi fiu
mereu...
arcus de vioara...?!

Nu-mi vine să cred că poţi să-mi fii
atât de potrivită in rostiri!

În ochi de surâs magic ţi-am dansat
dulce năpast-amăruie
zănatic
(atât cât si tu ai vrut... !)

Şi-aripi de zbor mi-ai făcut
din buze strânse a sărut
dar mi-ai frânt gândul în două
când prea dulce m-ai înfruntat
cu freamăt de-aproape-departe
şi tremur de glas

Cu vrute-apropieri ademenindu-mă
şi cu nevrute depărtări certându-mă
în cuvinte hulpave mi-ai sugrumat
lunecarea-mi fină
prin rost de fine
scrieri

Si-acum tu mă laşi...zăludă mică
aproape trecut în uitare-adâncă
pierdut cu tot ...
cu gânduri
nescrise !

Să râzi de toate nimicurile...
să râzi mereu suavă femeie !
Te ştiu în floare vârstei
şi mai frumoasă
ca oricând !

Cuvintele-ţi sunt prea potrivite
şi pline cu lapte şi miere
(tu nu poţi fi tristă...!)
doar surâzând
poţi avea tot ce-ti doresti
şi fără de griji vei fi

Tu ştii foarte bine să alegi totdeauna
tot ce e mai frumos pentru tine
şi numai ceea ce te reprezintă

Mătăsuri alese îţi mângâie trupul
aşterni culori calde în al tău alcov
şi prin cântece cu vrajă
imi cucereşti inima

De aceea am pentru tine
doar gânduri frumoase
pa care rostindu-ţi-le
îţi vor merge
la suflet
ca unse...!

Să m-aştepţi cu drag iubito
în pragul înnoptării tale
cu poarta visurilor
larg deschisă

Cu miresme de flori să m-ademeneşti
să intru şi să-ţi sărut palmele
cu poftă nebună
de dor...
silabisindu-ţi uşor pe la ureche
un cântec-fior!

Să-mi binecuvântezi sosirea-mi
în lăcaşul tău pea-ncăpător
de-atâtea aşteptari...
şi-apoi să depănăm
cu mult patos amintiri
cu noi doi !

Să răsfoim foşnind şoapte
în treceri mărunte clipele magice
cu gândurile noastre
sărutându-se...
scăldate-n seve si pline de sensuri
şi-odată cu trecerea timpului
să bem şi-o cană cu vin...
(să ne-nveselim...!)

Apoi cu-o reverenţă dulce
spre-al tău catifelat pântece
să-ţi întind braţul meu
şi să te invit frumos
în al tău alcov...
la un dans păgân!
......................................
la-ceput poate-as fi un pic sfios...
apoi dansul poate fi si din buric!

În labirintul minţii
îmi rotunjesc totdeauna singur
toate clipele...
aşa cum mă pricep
puţin câte puţin
şlefuindu-mi gândurile

Le trimit de fiecare dată
catre tine iubito
să te mângâie...
să-ţi fure câte-un sărut
şi dulci promisiuni

Ele se-ntorc mereu pline de vrajă
şi mi-arată calea spre Lumină
şi-mi spun că tu m-aştepţi cu drag
dincolo de ziduri...
şi că-mi eşti aproape!

Nu-mi rămâne alceva de făcut
decât să-mi deschid ochii...
sa gasesc iesirea...
şi să te-mbrăţişez !)

Pe drumul tău prin viaţă
vei întâlni şi multe ispite
Nu te opri !
Nu-ţi atârna de suflet
păcatele altor existenţe
necuprinse dintru-nceput
în cartea vieţii tale
şi care te-ncearcă
doar…

Caută mereu să atingi sublimul !
Doar acolo sus pe culmi de absolut
îţi vei întregi sufletul
şi-apoi te vei odihni…
plutind fericit
prin visuri
îmbrăţişându-ţi
Nemurirea !

Ca pe-o corabie
lunecând pe firul unei ape
uşor curgătoare
timpul te lasă
să pluteşti
în voia sorţii...

Chiar de ţi-ar apărea în faţă
obstacole greu de trecut
ori vei întâlni furtuni…
vei reusi sa treci mai departe cu bine!

Să-nlături cu mult curaj
vremuri de tot felul
ce-ţi vor sta în cale
şi să-ţi faci viaţa frumoasă
aşa cum tu o meriţi

Să ţi-alegi din tot ce te-mpresoară
doar ce te face-mplinit
şi pe deplin fericit!

Nu te opri din mersul tau firesc!
Pe drumul ales de tine
pentru vreo amăgire aiurea
sa nu privesti înapoi !
Nu lua de la nimeni
ce nu ţi-a fost destinat !
Pentru ca nu vei fi nici mai tânăr
cu-o privire pe furiş...
nici mai înţelept
cu-n gând de-mprumut
şi nici mai fericit !
.......................................
Urmeaza-ti Destinul
si sigur cele scrise pentru tine
in Cartea sfanta
ti se vor arata implinite!

Timpul nu-ţi va permite niciodată
să-i faci cu ochiul doar aşa...
(ca să-l amăgeşti...!)
să mai stea un pic pe loc
aşteptându-te să te joci…
el ştie cand iţi pierzi vremea
fără niciun rost


Cu mult drag îţi întinde braţul !
te ia de mână si te-nvăluie uşor
ca o mângâiere iubito
te poartă spre visare
în paşi de dans
ca pe-un fulg…
de la răsăritul
până la apusul visului
el isi cerne domol secundele
punand vraja în privirile tale
si mult fior
in soaptele-ti
de dor!

În seara sfântă a regăsirii noastre
să-nchinăm iubito un pahar cu vin
să reaprindem focul prin inimi sângerânde
de prea mult dor şi tăcutelor viori
din sufletele noastre
să le redăm
cântecul

Să ascultăm vrăjiţi cântecul glasurilor noastre
în pâlnia de gramofon şi să-l recompunem
mai sus cu-n semiton şi mereu crescendo
când tu iară vei scrie pe cilindru-i gros
cu-n deget fin şi tremurând duios
aceleaşi note…
(dar rescrise...cu mult mai sus...si mai frumos !

Apoi ţinându-ne de mână
să savurăm amintiri frumoase
din lumi petrecute-mpreună
făcând din nou şi alte poze
plimbându-ne aiurea…
rătăcind prin magice visuri
preapline
cu tine
cu mine…
cu noi
doi !

Frumoasa mea
doar deschizându-ţi
a ta guriţă dulce
respiri parfum de iubire !

Ca o floare-nmiresmată
ce te-nvăluie 
şi te-ademeneşte
cu-arome nebune…
tu ma vrajesti!

Cu multa frenezie
si miere in şoapte
ţi-ating uşor petalele...

Lunecându-ţi lin pe strune de sufleţel
viora ţi se-ncoardă şi tremură-n fiori
atinsă ca un fulg uşor
de-un cântec-dor
şoptit de mine

îngânându-te... îţi sorb cu poftă
din clipele-ţi sublime
picături de frumuseţi-

licurici de cuvinte
pline cu vrajă

prelinse
din neasemuite ploi…
si din gânduri
cu scrieri divine!

Cu tot sufletul meu
pătruns adânc în lutu-i de ceară
am modelat mângâind
cu mult drag
însufleţind
o superbă balerină

Are trupul înmiresmat
cu parfum de alba verbina
glasul dulce ca de violină
şi priviri tulburătoare

Unduiri de braţe
şi de coapse
seducătoare
şi păseşte cu picioru-i fin
ca o felină…
e năucitoare !

Cu tuşe fine cu mâna-mi tremurândă
i-am pictat o rochie...
îmbrăcând-o-n mătase subţire
străvezie ca o apă de mare-albastră
calmă şi caldă ca să i se vadă nurii
pe trupul ei frumos
ca de zână

Sunt acum nerăbdător
să mă scald în estuarul ei!

(şi totusi  timpul nu-mi va permite
ca risipirea-mi de iubire
să-i fie domoală
printre nisipurile-i fine...)


Dintr-o privire...mătasea i-aş depărta-o
doar cu-n gest necontrolat
de om lacom şi-nsetat...
(chiar un pic sălbatic... !)
în seara asta rătăcindu-i
pe sub marea ei
albastră !

E prea frumos la tine...
şi păsările tinere îşi fac cuiburi mereu
umplându-şi sufletele
cu Lumina ta
sfântă


Prin verdele ce te cuprinde
îşi învaţă zborul spre-nălţimi...
sub privirile tale calde
si ocrotitoare
ca de zeie

însuşi Soarele
e-ndrăgostit de tine
şi-i tare mândru
că-i eşti tu Lumină...!

şi-n prag de seară
ti se coboară spre-apunere...
si-nnoptare
să te vrăjească şi să-ţi ceară
să-i fii femeie…
cu chip si suras
de ceară !

E-atâta linişte
în raiul tău de poezii
încât se-aude foşnetul
gândurilor noastre
respirand iubirea...
alintându-se cu şoapte
şi-ngânându-se-n rostiri
pline de-nţelesuri
cu sensuri de cuvinte
rostogolite-n patimi
pe buze dulci şi moi
cu foc de inimă !

Să râzi iubito...
mereu să râzi cu pofta
de gandurile nepotrivite...
si vei simti cum fericirea te inundă!

Ti-as face un descantec...
să nu mai poţi să cuprinzi
un alt fel de anotimp
decât pe cel al iubirii
fără de tristeţi
şi fără de angoase...
ce dintotdeauna
ţi-a fost destinat

Caci te ştiu pe de rost
chiar şi cu ochii-nchişi !
aşa cum tu mi-eşti...
un inger de verde !

La tine-n suflet
Soarele se scaldă-n iubire
se duce-ntruna suind si coborand
şi colindă peste culmi
să ţi-atingă cerul fantastic
de-abia respirând
uimit de-atâtea frumuseţi

apoi iti umblă hai-hui
zănatic şi neobosind
sarutandu-ti buzele dulci
(peste tot... pe unde-ai fi!)

prin tot sufletul
el ti se-alinta cu vrajă
cu lapte şi miere
sorbindu-ti cuvintele...
îmbrăţişate-n nemurirea
de stihuri sublime
..............................................
şi toate-s poeme-cântece
de dragoste adevărată!

Doar tu cunoşti
cât de mare îmi este iubirea
căci te-mpresor iubito
cu tot ce sunt
şi cu marea mea
de şoapte

Te văd mereu
când tu-mi zâmbeşti
spre colţul cu petale
şi roşesc de mă topesc
şi-mi plec privirea...


ştiu că-n prag de seară tu m-aştepţi...
şi-mi iei caldele cuvinte
ca să-ţi aline dorurile

cu toată dragostea
pierdută-n visare

Aş vrea să ştii că totuşi mă doare
când tu mă strângi prea tare
 in caus de palme...
când mă săruţi cu sete
şi când mă cerţi…
(că nu ţi-am fost de-ajuns...
şi-mi spui că mă uiţi…!)