Privindu-te 
de jos in sus !
sfios şi cu uimire…
nici nu-mi pot imagina să văd
cum poţi fi tu iubire o Superlună !

căci eu te ştiu dintotdeauna
aceeaşi minune ce m-aşteaptă-n fiecare noaptea
despletită şi-ntinsă mare peste nisipul auriu
(şi-n clipocit cu spume scăldată toată
până dimineaţa !)

poate-aşa te-aş vedea
când mi-ai veni  mai aproape
cu lumina pupilei ochiului dilatată !
şi gândul îmi înalţ tot mai sus ! 
de peste ceruri să văd
cum îmi străluceşti
şi mai rotundă
(şi cât mai aproape !)

poate-mi eşti o Superlună
când te văd şi dinspre partea-ntunecată !
şi mă laşi să dau de-o parte şi de alta
splendori de culmi şi franjuri cu stele
cercând s-ajung cu fuior de Lumină
să văd ce frumuseţi îmi mai ascunzi
când mi-eşti plecată...
iar eu dus cu totul...
spre alte lumi !



This entry was posted on 7/11/2014 03:49:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: