Fără de furtună
cerul ar fi tot timpul senin şi nemişcat…
ceva straniu ar părea
de te-ai simţi ca şi când ai privi fix
către o imagine fără să clipeşti
ca şi o fire apatică…privind ­în gol
fără de nicio tresărire

rămâne nemişcată până şi visarea
fără de-o furtună de gânduri !
fără de-o zvâcnire a tâmplei pentr-un dor
fără de aritmiile inimii pentru-o iubire
(şi lucirea din ochi ţi-ar fi mereu aceeaşi
fără unduire...fără freamăt
ca şi o apă-ngheţată )

însă când vraja te-mpresoară
şi vortex de ganduri te duce-nvârtindu-te
simţiri şi fiori ţi se-amestecă deodată
şi toate se-nfăşoară ca şi-un fuior !
luminând întuneric
săgetând ceruri
şi ochi de visare-nstelând

toate-n mişcare vor fi mereu
si se vor recompune 
şi se vor tot risipi frumos
cum după o furtună magică
toate stările…
ca-ntr-o trăire sublimă !


This entry was posted on 7/18/2014 05:48:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: