Am obosit s-aştept
până când te vei hotăr­î
cu ce rochie să te-mbraci…
acum se face de-nnoptare
şi la Palatul de cleştar
mai e puţin şi-ncepe balul

te văd aşa golită de idei
şi peste ochi de visare ploapele ţi se-nchid
de-atâta leneveală pe sofaua din alcov…
aş deschide o fereastră
aş da de-o parte si de alta draperiile
şi te-aş răcori un pic cu-n evantai
căci nu mai am răbdare

mai-mai că m-apucă somnul
şi-un căscat de noapte
mare cât o gaură neagră celestă
m-ademeneşte să mă-ntind lângă tine
să te-ntreb câte ceva…ori să te-ajut !

şi-n pas cu moda să-ţi aleg din debara
vreo mătasă până la glezne să nu te-ncurce la mers
ori până la buric să-ţi fie mai sexy arătarea
sau doar cu o eşarfă peste umeri pusă
aşa de fantezie !
(ca să pot să-ţi probez  pe rând
pantofii cu ştaifuri adânci şi moi
şi cu  tocuri mari să te înalţ …
ori să te potrivesc la mers cu mine)

să nu mă depăşeşti săltând cumva
când cu patos vom dansa
decât până la arcada ochiului meu drept si verde
sau pana la arcada ochiului meu stang si carmin
aşă încât să pot să te sărut pe frunte...
când lumea nu ne vede !
………………………………………………………………………dar...
vino de-ndată-n pana mea !
să te-mbrac mai repede…
că m-apucă somnul…
şi-ncepe balul la Palatul de cleştar
fără de noi doi !



This entry was posted on 7/26/2014 05:54:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: