Sărăcit sunt în cuvinte
să mai spun lumii cât de frumoasă eşti
nici că  mai pot !

rămân mut de uimire
când îţi văd ochii adânci şi lucitori
hipnotizându-mă pe loc !
când îţi văd perle-strălucitoare
surâzându-mi una şi una
parcă pictate de-un mare maestru…
ori sculptate cu migala în marmură sidefie
superb aşezate-ntr-un surâs
ca de cadână seducătoare !

nici de văzut nu văd
ce alţii poate ţi-ar spune
că nu ţi-au fost adâncite ori conturate
sau arcuite prea bine
orbit sunt de-a ta frumuseţe!
şi chiar cu ochii-nchişi te văd de departe zână
zămislită-n alte lumi de catre zei 
şi venită aici printre muritorii de rand
parcă-n ciuda visului meu

ca şi o Pasare Spin
te-aş căuta iubito până te-aş afla
şi de m-ai primi în preajma ta
ah ! m-aş tot înalţa şi-aş coborî cu zbor măiestrit
pe deasupra ta făcând rotocol cu patos
(atingându-ţi braţele sânii coapsele…  
cercând să văd de sus deodată
în toată-nfătişarea ei o superbă arătare
şi sa simt cât de catifelată poate fi o splendoare
cum numai ­în vis se-arată )

apoi săgetat de-a ta privire naucitoare
ti-aş cânta un ultim cânt…
cu-n tril şi mai frumos de iubire !
şi aş muri mai-apoi ca si o Pasăre Spin !
în inimă străpuns dulce...
cu-a ta iubire !


This entry was posted on 7/10/2014 05:40:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: