Cu gândul încleştat a nerăbdare
să mi se deschidă-ndată
o trecere-nspre eden
bat şi iar bat…ca un zănatic !

venisem de departe-nverşunat
să-nlătur din calea-mi himere
şi intrigi ţesute de iele
să rup fâşii-fâşii…pânze de-ntuneric
ca să-mi pun în Lumină
deodată cu iubita-mi !
într-o frumoasă confruntare de idei 
un gând frumos despre iubire 

însă a mai rămas un singur centaur
străjer de nădejde la porţile ei
după ce am risipit toate cele rele
m-am tot luptat cu el ca să-l conving
şi până la vecernie m-am rugat lui !
în zadar mi-a fost şi ruga

căci am uitat consemnul scris de ea
peste turla schitului meu
când am citit amândoi poveşti de iubire
cu zâne şi prinţi…în hrisov cu coperţi din piele
şi uite !am rămas tot pe dinafară
………………………...........................................................
iar visul rău mă strânge
şi dorul mult mă doare…
de nu mai pot s-aştept iubito !
până-mi vei citi tu gândurile
şi te vei îndura să mă primeşti
chiar aşa uituc cum sunt   
doar pentru-o-nnoptare…

şi-apoi să m-arunci cât colo poti
odată cu răsăritul
când vraja se va rupe
şi magia se va risipi
dar te rog să nu uiţi
să-mi mai scrii încă odată
cu litere apasate... consemnul nostru
ca să-ţi tot revin în cale…
iubindu-te fară de probleme !



This entry was posted on 7/18/2014 04:59:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: