Privesc uimit
prin fereastra-ţi
magică
lăsată mereu
deschisă
sufletului meu
şi nu văd nicio
schimbare…
Tu,iubire,
m-ai ademenit
cu-o dragoste
sublimă
şi-acum m-ai
părăsit…
Cum pot eu să-ţi
mai fiu acelaşi,
cum pot eu să te
mai iubesc
când tu nu mai
vrei să-mi fii aceeaşi…
(dulce zănatică…
iubind cu patimă
un gând
zălud… !)
Un gând de dragoste
de mi-ai trimite,
de mi-ai spune
iarăşi
TE IUBESC,
ah,iubito,aş
întineri
cu vreun secol !
şi câte-mi
aparţin,
(până la capătul
timpului…
şi pâna la sfârşitul
visării…)
ţi le-aş dărui,
pe toate ,
doar ţie !
0 comentarii: