Un lujer
cu boboc de roză-
zeul miresmelor suave,
aplecat cu multă graţie
peste pământul cald…
soarbe cu nesaţ,
din potirul poleit cu aur
al zânei florilor,
ca o mare mirare,
elixir de
dragoste…
pentru ca
sufletul lui
să fie totdeauna
frumos !
Dar, din ochi ca de
nălucă,
zâna îl săgetează
cu-o privire
pătimaşă…
dulce-nfiorând
apusul
şi răsăritul
falnic,
prin corola-i magica,
prin corola-i magica,
a zeului
lujer
Si-atunci,din
adâncul
potirului i se
revarsă,
ca printr-o
minune,
picuri vii de licoare
de ambrozie…
hrană…
pentru nemurirea
zeului însetat…
şi-a zânei
de floare !
0 comentarii: