Privesc uimit
prin fereastra-ţi magică
lăsată mereu deschisă
sufletului meu
şi nu văd nicio schimbare…

Tu,iubire,
m-ai ademenit
cu-o dragoste sublimă
şi-acum m-ai părăsit…

Cum pot eu să-ţi mai fiu acelaşi,  
cum pot eu să te mai iubesc
când tu nu mai vrei să-mi fii aceeaşi…
(dulce zănatică…
iubind cu patimă
un gând zălud… !)

Un gând de dragoste
de mi-ai trimite,
de mi-ai spune iarăşi
TE IUBESC,
ah,iubito,aş întineri
cu vreun secol !
şi câte-mi aparţin,
(până la capătul timpului…
şi pâna la sfârşitul visării…)
ţi le-aş dărui,
pe toate ,
doar ţie !





This entry was posted on 10/03/2013 01:43:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: