Cu nerăbdare
mă tot duc către
tine,
când îmi eşti
plecată…
şi să poţi,aş
vrea,
să-mi dai înapoi toată
Lumina Lămpii magice,
de dor învăpăiată,
luminându-mi
mersul…
pe care şi fluturii visării,
cu aripi moi ca
de mătase,
îşi lipesc zborul…
năuciţi de-aşa
splendoare !
dar, când o să-mi
vii
şi timpul mi se va
opri…
(din curgerea-i sacadată…)
si clipa noastră de
dragoste,
de-atâta emoţie,
ni se va părea
cât o veşnicie !
şi-atunci,orbiţi
de nuanţele curcubeului
revărsat din
adâncuri
de noi doi…
tu ,nălucire,arc
peste timp
să-mi fii !
(ca să pot să-mi arunc
înspre tine săgeţi
de dor…
cu patimă !)
şi-n creuzetul tău
de mistuire,
aruncându-ţi ,din
când în când,
vreascuri de
iubire…
tu să-mi arzi
toată trecerea
către tine…
cu sărut de foc
de dor
de mine !
0 comentarii: