Privind aşa…
poate-aiurea,
poate real…
peste tărâmul tău de dragoste
eu, iubita mea zână,
iti voi veni la-ntâmplare
şi la toate câte
ne vor fi…
totdeauna !
Cu un fuior luminos...
preaplin de sine
si plin de dulci fiori,
preaplin de sine
si plin de dulci fiori,
cu un cap mare ca
de ciclop,
cu ochi magic în
frunte,
cu obraji lucioşi
şi fini…
frumos modelat de
zeul dragostei,
ca un boboc de
trandafir altoit…
(ce mă fascinează cu stralucirea sa
si cu picurii-i de roua...!)
si care ma-ndeamna sa-ti vin,
si cu picurii-i de roua...!)
si care ma-ndeamna sa-ti vin,
de-atatea ori,
când eu te vreau !
când eu te vreau !
(Cu tija groasă,
noduroasă şi
lemnoasă,
cu spini
drăgăstoşi…
el imi tot spune ca
el imi tot spune ca
dragostea noastră
există)
Dar,desfrunzindu-i
petalele,
puţin câte puţin,
până când tot
bobocul de trandafir
iese la lumină,
ca o calotă în
flăcări…
de dor imens aprins,
eu mă topesc
de-asteptarea
de-asteptarea
de tine
si te tot chem să-mi vii
să ştii !
în flăcări de
dragoste,
în flăcări de
iubire,
în flăcări de mine...
în flăcări de tine…
sa ne iubim!
sa ne iubim!
...............................................
atunci,în toată splendoarea noastră,
atunci,în toată splendoarea noastră,
tu ,iubirea mea
sfântă,
aş vrea să îl săruţi
cu buze răsfrânte…
ca pe-o iubire
dulce !
si dacă vei vrea,
să-mi spui cum vei trăi
clipa de-mplinire…
0 comentarii: