De-atâta căutat...
pe măsură ce-mi
trece timpul,
numărând
răsărituri
şi numărând
apusuri,
simt din ce în ce
mai mult
că nu-mi mai
eşti…
şi că te-am
pierdut !
Nici nu mai pot
să spun,
dacă-mi eşti
femeie...
sau nălucire….
Nici toată ziua
de te-aş căuta,
nu te-aş prinde ;
mi-ai fugi de
colo-colo
desculţă,despletită
şi prin câmpul
plin cu maci
m-ai tot alerga,
m-ai năuci
cu-a ta fugă
nebună…
şi-n joaca de-a v-aţi ascunselea
printre văi şi
stânci
şi printre maluri
abrupte
de ape-argintate…
m-ai sfârşi de
puteri
Nici toată noaptea
nu mi-ar fi
de-ajuns,
ca să te cunosc…
Ca o stea mult prea srălucitoare m-ai uimi…
cu feţe mii de
năluciri , m-ai ademeni
să trec print
toate cotloanele
întunecate şi
nemaivăzute…
şi prin văi de
timp
m-ai rătăci…
nebuno !
Cât soarele ar sta apus,
tu,făptură
ciudată…
tot cerul meu de
visare
l-ai străluci !
Lumina de-arătare
mi-ai pune-o-n ochi
şi m-ai orbi…
făcându-mă să caut,
irosindu-mi tot
timpul,
cu ochii-nchişi,
o iubire fugară…
sau o nălucire…
de vis !
0 comentarii: