Pe cărarea fină
ce mă duce către tine,
rătăcindu-mi paşii hai-hui
şi cu găndul mereu şui…
ca şi-un mers al nimănui,
cât timp mi-a mai rămas
până la capăt de vis,
tu,iubire,
ocroteşte-mă !
Când soarele stă s-apună
printre culmi dulci
de visare…
până când noaptea nu mă-mpresoară
cu năluciri ce
mă-nfioară…
să mă laşi să-ţi privesc,
învăluit de
lumina-ţi magică ,
toate splendorile
tărâmului tău de zână
şi gândurile-ţi
frumoase
să ţi le cunosc
(şi pe cele
care-s de văzut
şi pe cele ce le
ţii ascunse… !)
şi inima-mi
fierbinte
de prea mult dor
de tine,
să-mi răcoresc…
totdeauna,
iubindu-te !
0 comentarii: