Înainte ca vremea
haină
să ne fie
sfârşitul…
să ne pună capăt
visurilor
tu ,zâna ploilor
magice,
nu mă pedepsi aiurea
cu tăcerea ta
dulce!
dulce!
Ploaia-ţi fantastică
de cuvinte
nemaiauzite,
întreruptă brusc
de vreo durere
ori de vreo
ispită…
nici nu-mi
imaginez de ce şi cum...
şi ziua-ţi senină
de visare,
cum au fost tulburate
de vreo furtună
şi cum aş crede
că toate astea
mi te-au
răpus !?
De ce si de cine mi te feresti
si-n umbre racoroase
tot timpul ti-l petreci,
si-n umbre racoroase
tot timpul ti-l petreci,
când soarele îţi
străluceşte
din ce în ce mai
tare
(si cerul de vis
tu mi-l acoperi cu
nori...
iar curcubeul
dragostei
mi-l ascunzi...!)
De ce nu-mi vii ,cand eu te chem,
din ce in ce mai aproape,
(cu privirea-ti senina surazandu-mi...)
din ce in ce mai aproape,
(cu privirea-ti senina surazandu-mi...)
tu sa mă prinzi de
mână
şi sa-mi spui
asa, intr-o doara,
că tot mă mai iubeşti
asa, intr-o doara,
că tot mă mai iubeşti
Când roşul
dragostei aprins
ne-mpresoară visurile
şi toate-mi spun
cat de mult tu mi-ai fost...
aş vrea să cred
că-mi eşti
si ca-mi ramai,
pentru totdeauna,
si ca-mi ramai,
pentru totdeauna,
o preafrumoasa
iubire!
0 comentarii: