Ahhhhh…..
fire mult prea fine,
ţesute cu multă patimă,
ca o pânză de păianjen,
ţi-acoperă o splendoare
şi,sub umbra lor,
îţi descopăr,mângâindu-te,
o frumoasă arătare
!
Dar,cu ochii-nchişi,
trecându-mi visul
dincolo de
realitate,
am văzut, ca printr-o minune,
un tunel
magnific…
în care ,odată pătruns,
odată prins,
m-am tot pierdut…
şi-acum sunt
năucit !
…………………………………
întinsă prea
frumos
peste-al meu
suflet,
de la răsărit de
vis
şi până la apus
de speranţă,
din prea multă
dragoste,
mare cât o noapte
de visare…
a ta umbră
de-arătare
m-a lăsat fără
cuvinte…
când tu mi-ai
rostit
adevărul şi mi-ai spus,
în gura mare,
că mă
iubeşti !
0 comentarii: