Cu nerăbdare…
mă las dus de val
şi mă tot gândesc
cum ar fi ca, într-o zi,
să pot citi în
filele tale de taină
un răspuns la o
întrebare retorică :
care ar fi măsura
timpului
în a ta « trăire «
de zână…
(ca şi o altfel
de visare,desigur!)
Căci,pe-aici,de
la o vreme,
observ că timpul meu
se comportă cam anormal ;
de parcă s-ar fi
dilatat,
de parcă
secundele nu-i mai sunt aceleaşi
iar buzele
clepsidrei
nu-i mai sunt la
fel
de lunecoase
Cred că,până
acum,
era-nvăţat să se
prelingă
domol şi sacadat
(din obişnuinţă…!)
într-o realitate
devenită,ce-i drept,
cam desuetă
Si-l văd cum se
uită cu jind
şi-l văd cu lacrimi în ochi,
când priveşte o altă trecere
(of,de parcă nu
i-ar fi la fel…)
O fi căpătat vreo
anomalie
mă gândesc şi eu !
căci nici în alte
dimensiuni,
(ale altor existenţe…)
tot încercându-l
mereu,
nu mai poate să
se strecoare,
ca şi-altădată,
cu-atâta uşurinţă…
ce-o fi cu el,
ce-o fi cu
el !?
………………………………
numărându-i
secundele,
de la-nceput de
ticăit…
mie mi se pare
normal
dar ,pe măsură ce
trece
prin cotloane
de-mprumut…
parcă-i nefiresc
de lung
şi se scurge mai
mult
şi-i tot mai
târziu
expirat prin fereastra
magică a
clepsidrei
(…şi mai ales cănd
e răsturnată… !)
……………………..
şi de-aceea
mă-ntreb:
cum i-ar fi…
pe-al tău tărâm !?
0 comentarii: