Am rămas ieri-noapte
la Palatul de cristal al feei !
prin
toate încăperile am dansat
chiar şi de două-trei ori câte-un vals
luând
da capo al fine şi viceversa
toate lucrările lui strauss
(şi mai ales valsul-imperial !)
i-am
numărat cristale swarovski
de pe marginile eşarfei purtată pe umeri
pe cele prelinse pe ştaiful pantofului din piele
fină
pe cel de pe limbă...
şi pe cele de pe surâs
mai-apoi-ntr-o doară i le-am zvârlit cât colo
lăsându-i la vedere toate splendorile !
şi am sărutat-o pe tălpi până aproape dimineaţa
când trebuia să plec dar…
surpriză ! străjerul de la porţile Palatului
pierduse cheile şi mai era puţin până-n zori
când vraja se va rupe şi feea se va face
slută
şi rea în toate cele…!
acum încet-încet lumina mijeşte
şi ea mă priveşte cruciş…de mă trec fiori !
caut să mă prind de ceva cu mâinile
şi să
urc până la fereastra-naltă din alcov
dar
cad din picioare de-a buşilea…
când vortexul privirii ei smulge de pe mine
straiele
şi-n ochi de mrejă mă prinde gol-goluţ
mi se duc învârtindu-se imagini
în minte cum şi gândul o luase razna
crezându-se aeroplan când veneam încoace !
şi-acum până se face seară
când vraja iar apare şi-mi va fi bine-n braţele
vântoasei
ca-ntr-un joc de iele himera mă tot chinuie
şi mă lasă fără vlagă !
…………………………………………………
oare străjerul mai caută cheile
sau rămân aici în chinuri !
şi-n plăceri de joc…pe veşnicie !
0 comentarii: