Noaptea
încet
alungată
îşi ridică uşor poalele
tivite cu steluţe
şi picuri vii
de visare se văd
strălucind
când peste cele lumeşti soarele iar răsare
mândru ca un Prinţ venit
la malul mării
în rostogol de
patimi şi de vise
dintr-o-nnoptare magică
de sine
să-ntâlnească luna-zâna visătoare
ca şi-aievea…o arătare superbă !
despletită
şi surâzătoare
nălţată-n vârful piciorului fin
ca o balerină-n piruetă
peste marginea lumii
îmbrăţişând
miracolul
de
departe frumos ivit
cu raze învăpăiate
de dor
de sub
broderia-nstelată a nopţii....
de uimire gândul ei tresare
a iubire
tâmpla şi inima îi zvâcnesc ca nebunele
de parcă-i răsărit din genunea magică a visării
sale
şi-atunci cu dulci fiori se-nfrigurează-n toate cele
înalţă ale ei braţe catifelate într-o arcuire sublimă
şi plină de graţie cu ochi visători şi surâs irizat
de razele-nvăpăiate şi de emoţia-ntâlnirii
împresoară soarele cu ochi carmin de inimă
iar trăirea unică îi
inundă inima
cu-o mare de iubire şi
de fericire
căci va purta-n suflet pentru totdeauna
şi vraja şi miracolul răsăritului magic !
0 comentarii: