Noaptea
                                      încet alungată
                                 îşi ridică uşor poalele
                            tivite cu steluţe şi picuri vii
                             de visare se văd strălucind
                    când peste cele lumeşti soarele iar răsare
                     mândru ca un Prinţ venit la malul mării
                           în rostogol de patimi şi de vise
                          dintr-o-nnoptare magică de sine
                         să-ntâlnească luna-zâna visătoare
                          ca şi-aievea…o arătare superbă !
                               despletită şi surâzătoare
                           nălţată-n vârful piciorului fin
                                ca o balerină-n piruetă
                                 peste marginea lumii
                                îmbrăţişând miracolul
                                de departe frumos ivit
                              cu raze învăpăiate de dor
                         de sub broderia-nstelată a nopţii....
                        de uimire gândul ei tresare a iubire
                    tâmpla şi inima îi zvâcnesc ca nebunele
            de parcă-i răsărit din genunea magică a visării sale
             şi-atunci cu dulci fiori se-nfrigurează-n toate cele
             înalţă ale ei braţe catifelate într-o arcuire sublimă
              şi plină de graţie cu ochi visători şi surâs irizat
                  de razele-nvăpăiate şi de emoţia-ntâlnirii
                împresoară soarele cu ochi carmin de inimă
                         iar trăirea unică îi inundă inima
                         cu-o mare de iubire şi de fericire 
                    căci va purta-n suflet pentru totdeauna
                    şi vraja şi miracolul răsăritului magic !



This entry was posted on 8/13/2014 04:57:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: