Tot las fereastra
magică deschisă…
şi poţi să mai vii câteodată !
ca să-mi luminezi cu-a ta Lumină
prin toate ungherele sufletului

apoi să mă tot colinzi
de la răsărit şi până la apus de vis
cercând să mă cunoşti mai bine
venindu-mi de departe înfocată de iubire
şi dornică de-un dans în doi
ţi-aş fi de-ndată

aproape venindu-ţi pe-un cal nărăvaş
la galop în ritmul inimii
apoi luându-te cu-o mână pe după mijloc
te-aş tot sui…răpindu-te  

să te duc departe !
cu tocuri moi de dragoste
tu să-l îmboldeşti peste crupa-i fină
făcându-l pe zănatic să salte-n  
ritmul dragostei tot alergând cu tine
şi cu mine deodată
prin tot ţinutul magic al visării

ducându-ne-apoi pierduţi
hai-hui şi-ai nimănui !
până la capăt de trăire 
să fim unul altuia
cât mai aproape !


This entry was posted on 6/06/2014 05:29:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: