Mai scriind câte-un poem
cu trăiri din lumi nemaivăzute
mai rostind câte-o-ntâmplare stranie
cu peniţa muiată-n esenţe de gânduri
şi mai ales cu mare ştaif de vino-ncoace…
de mi se-nfierbântă gândurile !
(când
ochii mi-i ţin închişi
şi mă las dus departe…
iar cu vis prelung mă tot adâncesc
în visare lărgită de senzaţii tari…)
şi-atunci văd cum o Lucire superbă
îmi tot face semn cu ochiul privindu-mă galeş
tocmai din Ursa-Mare ! ca să-i vin cât mai
aproape
şi pe loc îmi scânteiază un gând nebun de tot a
mirare
ca şi vrăjit de-o trăire cu patimi păgâne !
de mă-ndeamnă să tot fug…
(să-mi las deoparte toate cele pământeşti
şi peste cerul plin de splendori divine
să fac paşi către Nemurire !)
în ochiul magic cu luciri de-argint
ce-mi licăreşte de peste ceruri
să-mi
scald toate dorinţele…
lăsându-i peste marginile cu pleoape suav răsfrânte
cu pietre strălucinde a dragoste
şi fin şlefuite de doruri multe
un surâs de-apropiere magică
(iar peste buzele-i mierii
cum n-a mai văzut această arătare !
să-i picur o esenţă dulce-amăruie de necuvânt…
de-abia prelinsa a rostire…în fugă de paşi vioi
de gând năuc şi-n ritm de du-te-vino fantastic
!)
frământându-mi gândul mereu
cu toată plăcerea scrierii !
până ce Nemurirea-mi rece şi cu altfel de simţiri
va-nţelege că eu am făcut cu rost
toată această mare lucrare
tocmai ca ea-frumoasa-mi din Ursa-Mare
să poată veni în lumea mea
……………………………………………………………………
peste pământuri calde !
să ne trăim iubirea aşa cum eu aş vrea
fie şi pentru-un timp limitat
să ne fim... cu-adevărat !
0 comentarii: