Mai vino,
din când în când, la mine în vis
cu vorbe alese şi cântec suav,
ca pe-un moft de suflet ,
să mă tot creşti frumos
cu dor,ţinându-mă de mână ,
să mă treci dincolo de cer…
şi
cu rotundul sclipitor al nopţii
să
mă tot îmbrăţişezi ,iubire !
pas cu pas , mergând agale
printre stele şi frumuseţi ,
să urcăm , dulce surâzându-mi…
înspre absolut de cunoaştere
de noi doi
să
colindăm ţinuturi celeste,
păşind
sfioşi printre splendori,
numărând
pe toate părţile
clipele
frumoase
răsărite
în calea noastră
din
prea multă dragoste!
şi-apoi să ni le-mpărţim egal,
unul altuia, dăruindu-ni-le
cu mult patos…
legănându-ne în acorduri divine
vis după vis şi moft după moft…
până la sfârşitul vremurilor
şi până la murirea
verbului a iubi !
0 comentarii: