Niciun drum nu e prea lung ,
chiar dacă urci trepte către cer
căutând să dezlegi vreun mister,
nici dacă te cobori în adâncul nopţii
vrând să afli de unde tot curge
izvorul strălucirii
stelelor
şi lunii…
odată ce timpul ţi-l petreci cu rost ,
cu sfială cerând îngăduinţa de-a şti mai mult
şi cu rugă cerşind o clipă de trăire magică
dincolo de tot ce pare bine închis
cu lacăte de taine
însă ,dacă-ţi adânceşti bine gândul
în toată sinea de visare cercetând…
şi calea-nspre toate... ţi se va deschide !
poţi să atingi mai mult decât vezi
ori ţi se-arată…(aşa,-ntr-o doară !)
şi, doar atunci , poţi lua în piept
toate încercările…
iar cunoaşterea a tot ce-nseamnă
o lume nemaivăzută şi fără de păcate
şi clipele suave de iubire
vine , mai-apoi, deodată…
ce treci pragurile înspre Lumină !
ca şi o binecuvântare !
şi-ncepi să mângâi splendori
cu ochii-nchişi visând…
şi cu inima-ţi săltând de fericire
căci drumul înspre cele divine
(şi către Nemurire !)
nu a fost prea lung…
0 comentarii: