Gândesc să aflu Nemurirea
şi tot timpul privesc... cu interes !
prin fereastra albă şi rotundă a nopţii
pe unde gândul îmi zboară departe
înspre toate câte mi le-aş dori
şi cu jind mă uit către luciri
cu smerenie cer Domnului cu insistenţă
(din prea multă rugă de sihastru
şi din prea multă-nălţare de gând
rostit în taină şi-n penitenţă…)
să pot vedea cât mai de-aproape
toate câte-mi vor răsări în cale
şi să pot să le ating
însă deodată se face o mare minune !
şi văd cum se deschid toate cerurile
văd cum se umple de roş-aprins
tot rotundul de vis al nopţii
fantastic scânteind pe margini
puţin câte puţin a iubire
până când o zână se iveşte…
şi-n faţa gândului meu sfios
se-nclină frumos a rostire
cerându-mi cu glas mieros
să-i pun pe frunte o cunună
împletită cu raze de soare
(şi-n palmele-i fine de minune
picuri cu luciri de mărgăritare)
Doamne m-aş lăsa cuprins de vrajă
şi i-aş
tot cânta o serenadă
(frumoasei cu rochie albă de mătasă
şi cu trenă de stele în urmă de visare...!)
cu alai de serafimi şi cu menestreli
aş
duce-o cu toată dragostea
întisă mare pe-altarul iubirii
apoi aş face-o să-mi cânte
despre
toate cele divine şi câte-n stele
în fiecare noapte tot întorcând
clipele de iubire petrecute-mpreună
pe toate părţile posibile cercând
să atingem sublimul trăirii
până la sfârşire…de vis
………………………………………………………………………………
în genunchi făcând plecăciuni
şi mulţumind mereu ţie Domne
pentru-o asemenea-mplinire de rugă !
0 comentarii: