Cam degeaba porţi la mână
ceasul
cu pulsaţie şi afişajul orei
căci el nu te poate face
să
ai o frământare imediată
ca şi când nu ar mai fi secunde !
nici cel cu limbi şi ticăit sacadat
nu-ţi poate da fiorii de trecere a vremii
pentru că după fiecare sfârşit de rotaţie
începe o alta şi o alta…
până când arcul moare de la sine
de vrei să ai o trăire cu palpitaţii
să faci rost de o clepsidră cu suflet !
doar o scurgerea de nisip…te-nfrigurează
până îţi excită nervul simţirii
mărindu-ţi lumina ochiului la maxim
iar
muşchiul trăirii ţi-l tot creşte a mirare !
simţind
până în adâncul firii
cum grăunţele mici şi fine
se tot rostogolesc
(umplând puţin câte puţin
cupa cu timpul…)
şi-atunci vei stai mereu cu sufletul la gură
aşteptând cu nerăbdare să o mai răstorni
odată şi încă odată…
ca să mai poţi trăi cu adevărat
clipele sublime de sfârşire
când ea se va răsturna
şi singură…
la nesfârşit !
0 comentarii: