Privesc cu uimire cum
în ochi de simţire deosebită
rămâne întipărită ca şi impresie artistică
o secvenţă de trăire stranie…
din lumea celor fără de cuvinte !
văd în lumina mărită a pupilei mele
uimirea când degetul ei fin face poză
cercând să arate o mare-ntâmplare…
cum se tot urcă pas cu pas şi cu multă gingăşie
pe fir înalt de nalbă
libelule ce se-ntâlnesc la o şuetă…
povestindu-şi una alteia
despre fâlfâit de aripi străvezii
peste splendori şi peste minuni
sau despre acuplarea lor…
ori despre zboruri în tandem de simţiri !
(poate spunându-şi cu şoapte de-amor
despre-a
lor mare iubire
pentru florile roz-albe de rujalină
sau despre mângâierea razelor de soare ! )
dar nimeni nu va şti vreodată
despre ce şi cum…se-ntâmplă toate
la fel cum şi oamenii sunt
orbiţi mereu
când se tot adâncesc
în trăiri divine
si nici nu mai stiu
pe unde merg !
si nici nu mai stiu
pe unde merg !
0 comentarii: