Iubit în taină
ca un făt-frumos
trecut prin genunea de-nnoptare
acum răsare falnic cu flori la pălărie
din cununa iubirii luate
un mândru Soare
cu lumină mare între pleoape de ochi
încet clipocindu-şi razele-mpleticite
îi lasă nopţii pe margini
picuri de roş-aprins
şi-arome nebune
de visare
(se ridica apoi încet…
mai frângându-şi câte-o rază
printre malurile de ape
mai cu sclipiri roşiatece prelinse
de jur-mprejuru-i rotund
în alint de-nălţare !)
şi din focul magic vălurit
se desprinde şi zboară ca gândul
tot mai sus dus…până peste culmi !
apoi se coboară pe sub ceruri înstelate
să afle şi prin galaxii răspuns
la toate câte-ar vrea să ştie…
de
când s-a convins că iubirea
e mai dulce dincolo de amurg
şi că
toată visarea-i cu rost
doar
în toiul nopţii
în
genune apus…
………………………………………………………………………………..
şi
uneori în zori…
când
visul se-nfiripă iarăşi
şi visarea-i surâde tot mai dulce !
0 comentarii: