Cu capul printre nori
un pic cam somnoros
am
văzut cu-n ochi marea
cu malurile unite
ca o inimă deschisă
şi-n colţul cu cele două frumoase arcade
luna se-mbăia în spume roşiatece
tocmai
când soarele
aproape
scăpătase
răsfrânt printre margini
de noapte
şi nu-mi venea să cred
cum luna-mi făcea cu ochiul
să-i vin cât mai aproape
(şi
să o spăl pe spate… !)
de sus
năucit de-aşa chemare
m-am aruncat iute în apă
şi
de-atâta zbenguială
toată
marea s-a făcut valuri
şi
s-a revărsat peste diguri
toată
ca o spumă…
şi-am
râs-apoi cu luna
cu poftă şi cu lacrimi
de soarele ce se tot ducea…
neştiind că eu sunt
stăpânul ei
toată noaptea !
0 comentarii: