Cu palme catifelate,
tu,zână din ale mele poveşti,
între coperţi de hrisoave ,
aşează-n stihuri de visare
ale mele gânduri

care ,şi-acum ,
îţi spun cât de mult
iubirea-mi ţi-aparţine…
dar,tu să nu mă crezi
şi să nu te miri degeaba!
căci ea ,odată cu trecerea timpului,
deja ţi-a fost…

însă, dac-ai vrea de-acum să-ţi fie,
gândurile-mi se vor a fi scrise
de-o peniţă subţire…
în a ta carte cu coperţi
din piele fină!

apoi ,ar trebui să fie şi rostite ,
cu ochii-nchişi şi cu dulci şoapte ,
lumii-ntregi şi-nspre astre...
cu ample vibraţii,
de violină ! ,
din al tău
suflet !


This entry was posted on 1/22/2014 10:37:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: