gândul tău călător
ce-mi bate la porţile inimii
ţi-l trimit înapoi cu gândul meu
şi cu multă dragoste-nvăluit
fără să te deranjez
prea mult din visare...
şi-nzecit cu multă iubire

(…chiar în miezul
nopţii tale
de iubire…)

ţi-l trimit să-ţi mângâie
necuvantul
şi tălpile să-ţi maseze... !
apoi să-ţi şteargă lacrima
din colţul ochiului înroşit
de prea mult dor
şi de prea mult fior
plâns…

dar…toate ţi le trimit
pic cu pic
din teama de-a-mi fi uitare
de-acum şi pururea….
căci sărutul meu
şi mângâierea
nu-ţi pot fi de la-nceput
chiar mari aşteptări
(cât cele mai mari mirări… !)

ci
doar
un
simplu
ecou!


This entry was posted on 1/09/2014 04:52:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: