Cu capul printre nori
un pic cam somnoros
am văzut cu-n ochi marea
cu malurile unite
ca o inimă deschisă

şi-n colţul cu cele două frumoase arcade
luna se-mbăia în spume roşiatece
tocmai când soarele
aproape scăpătase
răsfrânt printre margini
de noapte

şi nu-mi venea să cred
cum luna-mi făcea cu ochiul
să-i vin cât mai aproape
(şi să o spăl pe spate… !)

de sus
năucit de-aşa chemare
m-am aruncat iute în apă
şi de-atâta zbenguială
toată marea s-a făcut valuri
şi s-a revărsat peste diguri
toată ca o spumă…

şi-am râs-apoi cu luna
cu poftă şi cu lacrimi
de soarele ce se tot ducea…
neştiind că eu sunt
stăpânul ei
toată noaptea !




This entry was posted on 1/11/2014 06:49:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: