Din tot zbuciumul
de-a-ţi fi sau de-a nu-ţi fi…
mi se-nfiripă o mare întrebare
cum ,în toate ce există,
s-a-ntâmplat ,mai-nainte
de s-or naşte,
să fie-atât de mult freamăt
(aşa-mi trec înspre tine
sentimente de-mplinire,
lunecând…către Lumină !)
şi-nspumate gânduri
mi se tot duc…ca şi ape vii ! ,
umezindu-ţi buzele visării
dar,cu patos,
cercând să aflu cum ar fi…
în cascade ţi le torn pe toate
şi-n volbura facerii
tu,iubire,le-nvârţi uimitor
ca pe-un fuior luminos !
apoi ,gândurile mi se risipesc,
cu vaier prelung ,
toate luând formele lui a fi…
dulce-nfrigurându-ţi
cupa zămislirii ,
ţâşnind apoi către Lumină
cu-atâtea clipe
de iubire ,
când şi eu strig
că sunt... !
0 comentarii: