gândul meu prea nărăvaş
nu-l primi de la-nceput
cu braţele deschise
căci s-ar simţi prea măgulit

acoperă-l mai întâi de nori
apoi deschide-i cerul
puţin câte puţin
lăsând nurii lunii
să-l ademenească
(şi mai ales nu-i cânta
de la primul pas… !)

apoi...
nu-l mai chinui degeaba...
ci să-l întorci mereu
înspre stânga
ori inspre dreapta
sau către în jos…
aşa cum îţi convine !

până când dorul
de iubire
ţi se va stinge !


This entry was posted on 1/09/2014 01:27:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: