gândul meu prea nărăvaş
nu-l primi de la-nceput
cu braţele deschise
căci
s-ar simţi prea măgulit
acoperă-l mai întâi de nori
apoi deschide-i cerul
puţin câte puţin
lăsând nurii lunii
să-l ademenească
(şi mai ales nu-i cânta
de la primul pas… !)
de la primul pas… !)
apoi...
nu-l mai chinui degeaba...
ci să-l întorci mereu
înspre stânga
ori inspre dreapta
sau către în jos…
aşa cum îţi convine !
până când dorul
de iubire
ţi se va stinge !
0 comentarii: