de m-ai invita din nou
nici nu mai ştiu cu ce m-aş înfrupta
căci mi s-a cam aplecat…
(de-atât de multă şi dulce iubire
şi gându-mi leneveşte... !)

iar din toate bunătăţile
pe care ştiu că mi le-ai da
nu-mi mai trebuie nimic altceva
decât să gust din petalele
dulci-amărui
ale florii cu iz de regina-nopţii
pe care dintotdeauna
tu mi-o oferi la ospăţ…
şi-un pic de lapte-acrişor
din voluptoasele-ti
nuci de cocos

apoi să-mi cuprinzi între palme
aproape tot gândul leneş
şi să-i spui de deochi
cuvinte magice

iar mai târziu în noapte
să-i descânţi
de-aplecate…
de dulce!




This entry was posted on 1/07/2014 03:16:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: