Ahhhhh…..
fire mult prea fine,
ţesute cu multă patimă,
ca o pânză de păianjen,
ţi-acoperă o splendoare
şi,sub umbra lor,
îţi descopăr,mângâindu-te,
o frumoasă arătare !

Dar,cu ochii-nchişi,
trecându-mi visul
dincolo de realitate,
am văzut, ca printr-o minune,
un tunel magnific…
în care ,odată pătruns,
odată prins,
m-am tot pierdut…
şi-acum sunt
năucit !

…………………………………
întinsă prea frumos
peste-al meu suflet,
de la răsărit de vis
şi până la apus de speranţă,
din prea multă dragoste,
mare cât o noapte de visare…
a ta umbră de-arătare
m-a lăsat fără cuvinte…
când tu mi-ai rostit
adevărul şi mi-ai spus,
în gura mare,
că mă iubeşti !




This entry was posted on 10/07/2013 08:23:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: