ţi-aş dărui,
venind sfios
şi cu pas domol
pe-ale tale
plaiuri,
aplecat peste maluri
de ape de lună
argintate,
ridicându-mă arc
de pod
peste marea ta de
iubire,
fiori din dragostea
mea…
şi-apoi aş
turna-o toată ,
dintr-o zvâcnire
de preaplin de gând,
în cupele tale
pentru ritualuri păgâne
cu incantaţii şi cu
descântece
pentru împliniri
de vise
şi mulţumiri de
sine,
în visările-ţi
adânci
m-aş dărui ţie,
zână a florilor,
ca şi lujer de
roză…
cu picuri de rouă
magică
şi cu parfum de
dragoste
(cu doi boboci
mici…
ce se-nalţă cu
delicateţe,
ca nişte braţe
ridicate spre cer,
poftind să
mângâie norii,
să mângâie
stelele
ori luna…
şi cu marele
boboc-aprins…
ţinut aproape
deschis
de frunze catifelate
ca nişte buze
răsfrânte…!)
şi-atunci tu ,ca
şi zână a rozelor,
să-l primeşti cu
multă candoare,
cu o inimă larg
deschisă
de-atâta dor şi
patimă
şi să-l săruţi dulce…
iar cu surâs
angelic
să-l tot cuprinzi… !
0 comentarii: