Cu nerăbdare…
mă las dus de val
şi mă tot gândesc
cum ar fi ca, într-o zi,
să pot citi ­în filele tale de taină
un răspuns la o întrebare retorică :
care ar fi măsura timpului
în a ta « trăire «  de zână… 
(ca şi o altfel de visare,desigur!)

Căci,pe-aici,de la o vreme,
observ că timpul meu
se comportă cam anormal ;
de parcă s-ar fi dilatat,
de parcă secundele nu-i mai sunt aceleaşi
iar buzele clepsidrei
nu-i mai sunt la fel
de lunecoase

Cred că,până acum,
era-nvăţat să se prelingă
domol şi sacadat
(din obişnuinţă…!)
într-o realitate
devenită,ce-i drept,
cam desuetă

Si-l văd cum se uită cu jind
şi-l văd cu lacrimi ­în ochi,
când priveşte o altă trecere
(of,de parcă nu i-ar fi la fel…)

O fi căpătat vreo anomalie
mă gândesc şi eu !
căci nici în alte dimensiuni,
(ale altor existenţe…)
tot încercându-l mereu,
nu mai poate să se strecoare,
ca şi-altădată,
cu-atâta uşurinţă…
ce-o fi cu el,
ce-o fi cu el !?
………………………………
numărându-i secundele,
de la-nceput de ticăit…
mie mi se pare normal
dar ,pe măsură ce trece
prin cotloane de-mprumut…
parcă-i nefiresc de lung
şi se scurge mai mult
şi-i tot mai târziu
expirat prin fereastra
magică a clepsidrei
(…şi mai ales cănd e răsturnată… !)
……………………..
şi de-aceea mă-ntreb:
cum i-ar fi…
pe-al tău tărâm !?





This entry was posted on 10/27/2013 05:07:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: