POEZII de Ion Cireasa

Ai strâns în gânduri, pentru iubiri
ce s-ar fi vrut cernute peste dimineţi,
atâtea şoapte…

Dar ele sunt prea reci,
indiferente şi confuze
în faţa muntelui de iubire
ce l-ai ridicat până la cer
din prea mult dor
şi suspine

Te-ai fi daruit, ca o floare-de-colţ,
în egală măsură, lumină
şi parfum de iubire...
sublim, pentru toţi
cei ce te-ar fi atins
cu-o mângâiere...
cu-o şoaptă…

Degeaba ai vrea acum să-ţi strigi durerea,
când nicio-nserare nu mai aduce zâmbetul
pe chipul lunii... şi lacrimi fierbinţi
din ploaia tristă de vară
ti se preling... trecute
prin focul de inimă

Cu un descântec, cuvintele tale
ar căpăta sensul bine ştiut...
şi apusul unui nou Soare
ce se-arată-n culori aprinse,
doar pentru tine,
cu dragoste
ar fi plin de magie!